1.Mica Înțelegere ‒ o acțiune politică generală
Ideea inițială a unei alianțe de securitate regională între cele trei state membre s-a dezvoltat pe baza interesului comun de a păstra statu-quoul postbelic în sud-estul Europei Centrale și în Balcani. Acesta fusese stabilit prin tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920. A devenit scopul permanent și central al revizionismului maghiar, care a încercat încă de la început distrugerea sa și revenirea Ungariei la frontierele inițiale. Aceste pretenții teritoriale s-au ciocnit puternic de interesele existențiale fundamentale ale Cehoslovaciei, ale Regatului Sârbo-Croato-Sloven (din 1929 Iugoslavia) și ale României. Fiecare dintre aceste state a dobândit teritorii maghiare de mărimi diferite. Însumate, era vorba de aproape trei sferturi din suprafața inițială. Interesul comun al celor trei țări aliate de a proteja frontierele de stat nou-înființate a fost întărit de efortul de a împiedica restaurarea dinastiei de Habsburg pe tronul Ungariei.
Consensul cu privire la interesele de securitate menționate mai sus a avut ca rezultat trei convenții bilaterale de alianțe. Prima a fost semnată la 17 august 1920 la Belgrad, între Regatul Sârbo-Croato-Sloven și Cehoslovacia. A urmat convenția de alianță româno-cehoslovacă semnată la 23 aprilie 1921 la București. Convenția care stabilea alianța dintre Regatul Sârbo-Croato-Sloven și România a fost semnată la 7 iunie 1921 la Belgrad. Aceste documente de politică internațională au stat la baza așa-numitei Mici Înțelegeri (Mici Antante).
Alianța s-a dezvoltat în două faze. Între anii 1920-1933 s-a impus treptat, ca o entitate regională de securitate colectivă. În perioada următoare, între anii 1933-1938, s-a maturizat într-o structură coerentă, caracterizată prin măsuri de integrare multilaterală puternice, măsuri de natură politică, militar-strategică și economică. La baza integrării complexe a stat Pactul de Organizare al Micii Înțelegeri, semnat la Geneva la 16 februarie 1933.
În structura sa cea mai matură și mai cuprinzătoare, Mica Înțelegere a fost un proiect extrem de promițător de securitate colectivă, cu o serie de măsuri practice utile. Într-un mediu de securitate favorabil, avea un potențial ridicat de a deveni un pilon major al menținerii păcii în Europa. Cauzele dezintegrării sale nu au apărut din interior. Mica Înțelegere a fost afectată de politicile obiectiv greșite ale puterilor occidentale, marcante în abordarea regimurilor revizioniste și totalitare, care au dezmembrat sistemul internațional de securitate colectivă și au declanșat cel de-al Doilea Război Mondial.